Instalaţiile de epurare orăşeneşti funcţionează la capacitate maximă, dar nu reuşesc să facă faţă evacuării şi epurării apei uzate. Mai mult, lipsa unei staţii de prelucrare a nămolului face ca mirosul să fie insuportabil.

Reţeaua de canalizare are o lungime de 900 de km. La ora actuală capacitatea Staţiei de epurare este de 440 de mii de metri cubi pe zi. Cu toate acestea, în lipsa unei secţii de prelucrare a nămolului, de ani buni în Capitală persistă un miros respingător.

Abia în toamna anului trecut, a fost demarat primul proiect în acest sens. În locul instalaţiilor cu o vechime de peste 30 de ani, pe platformele de nămol au fost instalate geotuburi, saci care separă reziduurile de apă.

Nămolul din geotuburi a fost deshidratat în proporţie de 85 la sută, după care a fost depozitat în afara Staţiei de epurare a apelor. Astfel mirosul neplăcut eliminat de reziduurile deshidratate de la Staţia de epurare va dispărea, treptat, spun autorităţile.

Pentru început a fost implementat un proiect pilot, iar de la întâi ianuarie 2010 a fost pus în aplicare proiectul de execuţie.