În pofida multiplelor cazuri de condamnare la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Moldova continuă să se plaseze în topul ţărilor cu cele mai multe plângeri depuse la CEDO. Experţii în domeniu consideră că de vină ar fi viziunile conservatoare ale unor judecători, dar şi pregătirea insuficientă a acestora.

În ultimii trei ani, Moldova a înregistrat progrese la capitolul aplicării practicilor CEDO, paradoxal, însă, continuă să fie condamnată pe cauze pe care anterior a fost obligată să achite desăpăgubiri de mii de euro, spune preşedintele Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea.

"Judecătorii de instrucţie sunt cei care dau mandate de arest, sunt cei care dau autorizarea de interceptare sau percheziţie. Aceştia au un volum mare de lucru şi de obicei nu îşi motivează bine hotărârile ceea ce duce la condamnarea noastră la CEDO. Cu motivarea hotărârilor judecătoreşti avem o problemă mare. În generere calitatea actului atât a procurorilor, cât şi a judecătorilor este probabil cea mai mare problemă a sistemului", a declarat Vladislav Gribincea.

Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, susţine, însă, că situaţia la acest capitol s-a schimbat considerabil în ultimii ani.

"Una din problemele până în 2009 a fost lipsa motivării sau motivării insuficiente a hotărârilor date de judecătorii de instrucţie. Această situaţie a existat, în opinia mea după 2000, dar situaţia s-a schimbat radical, numărul de cereri în acest sens la CEDO aproape că a dispărut", a declarat Mihai Poalelungi.

Din 1998 şi până în 2010, CEDO a constatat peste 50 de tipuri de violări ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului în hotărârile emise de magistraţii din Moldova. Pentru cele 227 de cauze pierdute la Strasbourg, Guvernul a fost obligat să achite despăgubiri de aproape 13 milioane de euro.