Aproape o sută de mii de copii plâng în fiecare seară, pentru că nu are cine să le spună poveşti şi nimeni nu este martorul copilăriei lor. Această realitate o trăiesc şi trei copii rămaşi în grija bunicii, după ce mama lor a plecat să muncească în străinătate.

Ion, Gheorghe şi Corina sunt în grupa pregătitoare, clasa a doua şi respectiv clasa a patra.

Bunica ne-a spus că fata e cea care suferp cel mai mult în lipsa mamei. "Seara la culcare lăcrimează. Plânge că nu-i mama acasă", a adăugat aceasta.

Ludmila Bosi este profesoară de limba română. În clasa ei, jumătate din copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. "Şi eu la vremea mea am plecat... când cineva îmi trimitea poze stăteam ore în şir şi boceam asupra lor, când vedeam un copil de seama fetiţei mele  fără să vreau mă podideau lacrimile", ne-a povestit profesoara.

În trei ani, Gheorghe, Ion şi Corina au văzut-o o singură dată pe mama. Le-a adus bomboane, jucării şi hăinuţe. I-a strâns în braţe şi a plecat iar... S-a întors în Israel, unde are grijă de o bătrână, pentru câteva sute de dolari

Gheorghe ne-a spus că ştie despre Italia doar că e o ţară lungă şi bogată. Iar Ion şi Corina îşi doresc ca mama să se reîntoarcă de ziua lor.

3 ani şi cine ştie câţi mai urmează. Cu fiecare an în care mama îngrijeşte de bătrâna din ţara lungă şi bogată, Corina creşte. Gheorghe ia note la şcoală. Ion bate mingea în curte. Seara îmbrăţişările se lovesc de ecranul calculatorului. Şi Corina creşte şi Gheorghe ia note la şcoală şi Ion bate mingea...