„Am rugat-o să asculte o convorbire la 911, am găsit-o undeva, aşa cum se întâmplă ea în America, ce se întâmplă atunci când cineva acolo sună la numărul de urgenţă, în paralel cu tristeţea care se întâmplă la noi. Ea a parat şi mi-a dat de înţeles că ascultă, dar că nu se lasă foarte afectată, ci că e revoltată, ca noi toţi, de ce se întâmplă la noi. Am discutat despre măsuri de precauţie, despre cât de important e să fie mereu în legătură cu părinţii, cum trebuie să te fereşti, în măsura posibilităţilor… Ce m-a impresionat este că, la o zi-două după aceasta, a scris în engleză (îi place foarte mult limba engleză, a studiat-o de mică) un eseu impresionant despre faptul că libertatea, de fapt, nu e libertate, că pentru a fi în siguranţă trebuie să stai cu capul plecat, trebuie să zâmbeşti doar şi să pari că eşti fericit, când de fapt eşti profund nefericit, pentru că nu poţi să te exprimi aşa cum ar fi normal să o faci ca un om liber. Un eseu scris de ea extrem de profund pentru un copil de 11 ani şi, mai mult decât atât, a compus o melodie cu refrenul „You die and nobody cares”. Deci a afectat-o profund, l-a rugat pe tatăl ei s-o şi înregistreze. Amândoi am fost impresionaţi de această poveste, pentru că, iată, tinerii noştri sunt mult evoluaţi, chiar şi din acest punct de vedere al revoltei sociale. Sunt diferiţi de cum eram noi odinioară”,a povestit Andreea Marin.