Astăzi se împlinesc 18 ani de la începutul confruntării de la Bender, cea mai sângeroasă din războiul de pe Nistru. Autorităţile separtiste consideră această zi fiind începul conflictului militar. O parte din trupele fostei Armatei a 14-a, implicate în conflictul din Bender, staţionează şi azi în Transnistria.

Perspectiva unirii Moldovei cu România, trecerea la alfabetul latin şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a oficializa limba rusă au fost motive invocate de separatiştii de la Tiraspol pentru a declanşa un conflict. Regimul separatist de la Tiraspol a proclamat separarea regiunii de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească pe 2 septembrie 1990. Războiul de pe Nistru a început în martie 1992, când efective ale Gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari.

Pentru că în acea perioadă Moldova nu avea armată, autorităţile de la Chişinău au ripostat prin trimiterea la faţa locului a unor trupe de poliţie. Printre combatanţii transnistreni s-au numărat cazaci, voluntari ruşi şi ucraineni. Cel mai important rol în conflictul armat l-a jucat Armata a 14-a, care se afla pe teritoriul Transnistriei din 1980. Ea a participat în război cu armament şi peste şase mii de militari. La 21 iulie 1992 preşedinţii rus şi moldovean, Boris Elţin şi Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Acesta prevedea înfiinţarea a trei zone de securitate şi prezenţa unor forţe mixte de menţinere a păcii.

Redenumită Grupul Operativ al Trupelor Ruse, Armata a 14-a a rămas pe teritoriul Transnistriei până în prezent. Conflictul transnistrean a cuprins localităţile Dubăsari şi Bender. Nici până astăzi nu a fost stabilită o cifră exactă a victimelor. Potrivit unor date neoficiale, şi-au pierdut viaţa 279 de combatanţi, 400 de civili moldoveni şi 823 de transnistreni.