Este un lucru cunoscut că artiştii sunt cei mai buni ambasadori ai unei ţări. Culmea este însă, că tocmai cultura este adesea neglijată de societate. Artiştii îşi consumă însă pasiunea cerând doar aplauzele şi aprecierea publicului. Şi ori de câte ori trec graniţele ţării, vorbesc cu pasiune despre locul din care vin. Fiindcă talentul îi leagă într-un mod inexplicabil de ţara lor.

Natalia merită aplauzele noastre ale tuturor. Pentru că e un copil născut odată cu Republica Moldova, care a ştiut să îşi croiască singur drum în viaţă, să înfrunte greutăţi şi, atunci când publicul a răsplătit-o, să se gândească şi la ţara ei. Care prea rar se gândeşte la ea şi la cei asemenea ei.

Natalia Tanasiiciuc a început să cânte la 13 ani. Şi, în doar şapte ani, a reuşit să cucerească lumea.

"Acestea sunt realizările mele pentru Moldova. Premiul I, Finlanda, Helsinki, premiul III, Estonia, Tallin şi premiul I şi premiul Felicia Filip, la Concursul de romanţe din Târgovişte, România", relatează Natalia.

Reuşita a plătit-o cu ore lungi de muncă petrecute în faţa pianului. Şi nu i-a fost deloc uşor.

"O sun uneori şi la unu şi la două, la 11 noaptea şi ştiţi, îmi spune că citeşte, învaţă sau scrie un referat. Asta mă bucură foarte mult. Este foarte muncitoare", menţionează mama tinerei.

Chiar şi în faţa succesului, Natalia a fost singură. "În Armenia anul trecut, în 2010, două rânduri din sală s-au sculat şi scandau în picioare, aplaudau şi strigau "Bravo Moldova". Nu aveam pe nimeni în sală, nu era nimeni să mă susţină. Două rânduri de oameni, de amatori, cărora le-am plăcut, m-au aşteptat afară, mi-au dat flori. A fost un moment deosebit. Strigau pentru mine, strigau pentru ţara mea", povesteşte ea.

Natalia ar vrea să ajungă celebră şi să împartă bucuria recunoaşterii talentului său cu cei dragi. Din păcate, ştie că Moldova nu îi dă prea multe şanse. De aceea a decis să plece. Dar, numai pentru o perioadă. Iar la întoarcere ar vrea să găsească o altă Moldovă.