Guvernanţi şi parlamentari au trecut prin istoria Moldovei ultimilor 20 de ani. Ce-au lăsat în urmă? Mai exact, cum ar fi arătat astăzi ţara, politica şi viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi dacă ei ar fi adoptat la timp nişte legi? Unele despre modificarea Constituţiei, reforma administraţiei publice locale, încurajarea producţiei, nu doar a muncii peste hotare. De asemenea, încă ne doare tema integrităţii teritoriale. Iar unii se întreabă cum ar fi fost ţara astăzi dacă foştii fruntaşi ai regimului sovietic nu puteau intra în politica democraţiei post-independenţă.

În Moldova predominant rurală, multe oraşe se deosebesc de sate doar prin lumgimea străzilor şi numărul locuitorilor. În rest, duc şi ele dorul unor dotări minimale de civilizaţie. Cum ar fi canalizare, asfalt, transport public sigur, termoficare, şcoli şi spitale unde să intri cu încredere. Unele dintre aceste nevoi ar fi putut fi rezolvate mai demult de o lege pe care fostul premier Dumitru Braghiş regretă că nu a reuşit să o promoveze.

"Fiind în Parlament, aceeaşi lege despre administraţia publică locală şi autofinanţarea administraţiei publice locale nu o dată am propus-o ca să fie aprobată. Problemele ar fi rezolvate în interesul şi după aprecierea cetăţenilor din sat, din raionul în care locuiesc ei, nu după aprecierile şi viziunile celor care se află la guvernare la Chişinău", afirmă Braghiş.

Dincolo de domeniul social există restanţe politice al căror impact ar fi marcat definitoriu evoluţia şi poate soarta ţării mai devreme. Cronologic vorbind, ar fi vorba întâi despre lustraţia postcomunistă, care ar fi limitat accesul fostei nomenclaturi sovietice la posturi-cheie şi la gestionarea discreţionară a noii Moldove. Apoi, lista ar continua cu modificarea Constituţiei, cu prevederi fără echivoc. Sunt doar două dintre subiectele despre care politicianul Iurie Roşca discută acum cu părere de rău că nu le-a văzut puse în practică de atâta timp.

"Legea lustraţiei care ar fi eliminat din spaţiul public şi din structurile de stat fosta nomenclatură de partid şi kaghebiştii, şi modificarea Constituţiei, modul de alegere a şefului statului şi de creare a întregii garnituri a puterii centrale. De ce totuşi nu au apărut aceste legi? Din cauza inerţiei de gândire, prejudecăţilor a intereselor financiare a celor care au guvernat Republica Moldova 20 de ani", crede Roşca.

Nu în ultimul rând în ordinea importanţei, trebuie să vorbim şi despre subiectul sensibil al integrităţii teritoriale a Moldovei. Rana numită Transnistria nu s-a închis de tot, iar Găgăuzia a revenit în prim-planul atenţiei publice mai de curând. Am vrut să vă arătăm ce anume crede başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, despre această temă. L-am întrebat ce crede că a lipsit ţării în ultimii 20 de ani pentru ca subiectul să nu mai fie sursă de polemici. Iată ce ne-a răspuns: "Nu a existat un arhitect serios, de anvergură, al construcţiei statalităţii moldoveneşti, iar dacă se vrea soluţionarea problemei, atunci trebuie să ne aşezăm, să ne înţelegem. Trebuie să căutăm compromisuri şi înţelegere reciprocă. Şi acest lucru nu necesită lupte publice. Dacă e să căutăm motive, acestea pot fi găsite şi putem fi în conflict mult timp şi inutil".

Sigur că ar mai fi multe de spus. Fiecare are propriile opinii despre ce priorităţi au ratat politicienii. Nu ne-am propus să le trecem în revistă pe toate. Nici nu am putea. Vă invităm doar să privim înapoi fără mânie, apoi să ne îndreptăm privirea spre viitor. Iar viitorul începe mâine.

"Cred că este momentul să facem un bilanţ, uneori negativ şi să vedem cum reparăm neîmplinirile pe care le-am acumulat de-a lungul celor două decenii", spune Iurie Roşca, politician.

Unii dintre foşti demnitari ai ultimilor 20 de ani ezită să vorbească despre neîmplinirile mandatului lor. Unii dintre cei aflaţi acum la cârma ţării spun că nu vor să repete greşelile trecutului. Dincolo de ezitările unora şi promisiunile altora, un lucru e cert. Din fericire nu e nevoie de o lege care să ne dea voie să spunem cu voce tare: Eu sunt Moldova!