11 septembrie 2001 a lăsat răni adânci în sufletele multor americani. Pompierii care au participat la operaţiunile de salvare din New York îşi amintesc cu groază de momentele când au văzut moartea cu ochii.

Căpitanului pompierilor din New York, Jon Jonas, dar şi colegilor săi de breaslă, le este greu să-şi amintească de infernul prin care au trecut în acea zi de septembrie. Se aflau la etajul 4 al unuia dintre turnurile gemene chiar atunci când clădirea a început să se prăbuşească. "Dacă eram cu un etaj mai sus, nu am fi supravieţuit. Dacă am fi ajuns la parter, am fi fost striviţi de greutatea clădirii. Soarta a făcut aşa ca să fim acolo unde trebuia să fim", spune Jonas.

Un alt pompier care a lucrat la Ground Zero povesteşte despre condiţiile dure pe care le-a înfruntat timp de mai multe ore. "Nu aveam suficientă apă pentru a stinge focul, nu avea nici măşti, nici radio sau alte dispozitive prin care am fi putut lua legătura cu colegii noştri. M-am îmbolnăvit de plămâni după acea zi şi aş fi putut face cancer", povesteşte un alt pompier, Brenda Brooke.

Mulţi dintre pompierii care participat la lichidarea consecinţelor dezastrului, au renunţat la meserie din cauza problemelor psihice. "Trebuia să facem lucruri pe care nu ni le-am imaginat vreodată. Trebuia să salvăm oamenii, dar în jur nu mai erau decât bucăţi din trupurile celor care au murit. Recuperarea este în continuare foartea grea", afirmă Tom Ryan, fost pompier.

La 10 ani de la atacurile teroriste, administraţia americană încă mai poartă dezbateri pe marginea fondurilor care trebuie alocate pentru recuperarea celor care au supravieţuit atentatelor din 11 septembrie 2001.