S-au născut amândoi pe 27 august 1991. Ea, Republica Moldova, e acum o ţară mică, dar frumoasă. El, un tânăr soldat, pentru care Moldova înseamnă, înainte de toate, locul cel mai iubit din lume, înseamnă - acasă. Dar, chiar dacă simte că rădăcinile lui sunt aici, chiar dacă numai în Moldova simte că trăieşte cu adevărat, din ce în ce mai des se gândeşte să îşi calce pe inimă, să lase iubirea în urmă, şi să-şi caute rostul în altă parte a lumii.

Au trecut 19 ani de la ziua în care moldovenii au aplaudat, au plâns de bucurie şi au visat un viitor mai bun. Ion ştie de la părinţii săi cum a fost atunci.

Acum, tânărul este înrolat în Batalionul Gărzii de Onoare, unde este santinelă şi supraveghează cu grijă aproape toată tehnica. Aici am stat de vorbă cu el. Am aflat că mai are trei luni de stagiu militar, apoi va trebui să aleagă ce va face în viaţă. Înainte de armată a lucrat ca sudor. Nu câştiga prea mult, aşa că ar vrea să îşi găsească altceva de făcut.

De fapt, unul dintre părinţii săi lucrează în străinătate, la fel ca atâţia alţi moldoveni. Probabil şi Ion îşi va căuta un rost peste hotare, deşi vorbele sale sunt deja marcate de gândul că îi va fi dor de acasă.

L-am întrebat ce-şi doreşte pentru ţara împreună cu care îşi serbează an de an ziua de naştere. Nu a cugetat prea mult şi ne-a răspuns sincer, în prelungirea gândurilor sale despre ce va face după terminarea stagiului militar.

Pe 27 august 1991, puţini îşi făceau planuri să plece din ţară. De atunci, însă, valuri-valuri de moldoveni aleg calea străinătăţii nu ca să fugă de Moldova, ci doar ca să trimită acasă ceva bani. Probabil, în curând va fi şi Ion printre ei. Deocamdată, tânărul militar în termen ne-a mai mărturisit ceva: că în armata naţională a învăţat ce înseamnă onoarea şi devotamentul pentru ţară.