Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană riscă să submineze noua strategie de apărare a Europei, cu câteva zile înainte ca statele membre NATO și UE să semneze un acord menit să contracareze amenințările Rusiei în Marea Mediterană, afirmă diplomați occidentali, relatează marți Reuters, citează agerpres.ro.

Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii intenționează să profite de summitul UE și cel NATO din zilele următoare pentru a avansa reforme ale celor doi piloni de securitate ai Occidentului, care vizează reducerea dependenței militare a Europei de Washington în imediata sa apropiere.

'Lucrurile se anunță mult mai dificile', a declarat un important oficial din domeniul apărării implicat în cooperarea UE-NATO. 'NATO a planificat să se conecteze la o Uniune Europeană mai puternică și nu a luat în calcul posibilitatea unui bloc comunitar slăbit', a mai spus el.

Confruntată cu o Rusie mai agresivă, o criză a migranților și state aflate în dificultate la granițele sale, Uniunea Europeană trebuie să "acționeze autonom dacă și când va fi necesar', le va spune, marți, șefa diplomației europene, Federica Mogherini, liderilor UE, dezvăluind un plan de strategie globală pe cinci ani, consultat de Reuters.

Acest pas simbolic, care îndeamnă guvernele să-și coordoneze cheltuielile de apărare, are o susținere puternică din partea Germaniei și a Franței. Însă, ar putea arăta lipsit de fond fără Marea Britanie, care dispune de cel mai mare buget pentru apărare din UE, spun diplomații.

Una din cele cinci țări UE având resursele necesare pentru a comanda o misiune militară externă a blocului comunitar, Marea Britanie a fost un important contributor al operațiunilor conduse de UE, susținând circa 15% din costuri și furnizând bunuri.

Marea Britanie conduce de asemenea misiunea UE de combatere a pirateriei 'Operațiunea Atalanta" în Cornul Africii, dispune de nave de patrulare în Marea Mediterană și este angajată să furnizeze trupe pentru grupurile de luptă ale UE, cu toate că ele nu au fost niciodată desfășurate.

Propunerile lui Mogherini pentru liderii UE vor include un apel pentru ca misiunile conduse de UE să lucreze cu un nou corp european de gărzi de frontieră pentru a controla fluxurile de migranți. Acest lucru ar putea fi mai greu de pus în aplicare fără navele britanice.

'Ce face Marea Britanie contează', a declarat secretarul general al NATO Jens Stoltenberg. 'Marea Britanie este cel mai important furnizor de securitate din Europa', a mai spus el.

Însă, temându-se de planuri privind crearea unei armate UE, Marea Britanie a opus rezistență față de o cooperare europeană de apărare mai strânsă. Ministrul britanic al apărării, Michael Fallon, a declarat pentru Reuters luna aceasta că 'nimeni nu vrea să-și vadă trupele controlate de la Bruxelles'.

Unii speră că, fără Londra care blochează planurile UE, Franța și Germania ar putea conduce ceea ce Berlinul numește o "uniune de apărare comună". Franța a propus ideea unui cartier general militar al UE, independent de NATO, pentru a desfășura misiuni.

După crizele financiare care au redus cheltuielile de apărare și anexarea Crimeii de către Rusia, guvernele europene au afirmat că nu se mai pot baza la nesfârșit pe Statele Unite și vor face mai mult pentru a garanta propria lor securitate.

Astfel, NATO și Uniunea Europeană își vor cimenta cooperarea lor de la țările baltice până la Marea Egee, la summitul NATO din iulie de la Varșovia. La nivelul UE, guvernele discută un fond de apărare comun pentru a crește resursele destinate unui număr mai mare de elicoptere, drone, nave și sateliți.

Până la votul Marii Britanii de a părăsi UE, SUA s-au bazat pe Londra, principalul său aliat în Europa, pentru a acționa ca o punte de legătură între NATO și UE în acest proces.

Imediat după referendumul din Marea Britanie de săptămâna trecută, Stoltenberg a declarat că Londra i-a dat asigurări că va rămâne angajată pentru susținerea stabilității occidentale.

Stoltenberg a declarat că Fallon i-a spus că Marea Britanie nu va pune în pericol eforturile comune UE-NATO pentru a contracara potențiale atacuri cibernetice rusești, operațiunile navale comune în Mediterana pentru a stopa fluxul de migranți către Europa sau planurile de implementare în curând a unui embargo ONU asupra armelor împotriva Libiei.