Campionatul mondial de fotbal din 1974, organizat de Germania de Vest a consfinţit schimbarea hărţii fotbalistice, pentru că după retragerea lui Pele, Brazilia şi-a pierdut rolul dominant. Olanda era marea favorită la cucerirea trofeului. "Portocala mecanică" introdusese un nou concept de joc, fotbalul total. Echipa lui Rinus Michels însă a ratat trofeul într-o finală pe muchie de cuţit cu gazda competiţiei.

Nouă oraşe au găzduit meciurile Cupei Mondiale din 1974, organizată de Germania de Vest. Sistemul de la ediţiile precedente s-a păstrat doar pe jumătate, pentru că echipele participante au fost împărţite în patru grupe, primele două calificându-se în faza următoare. Nu sferturi de finală, ca până atunci, ci alte două grupe de câte patru echipe. Câştigătoarele grupelor urmau să joace finala, iar următoarele clasate se luptau pentru locul 3.

Cupa Mondială din 1974 a consfinţit schimbarea hărţii fotbalului. După retragerea lui Pele, Brazilia şi-a pierdut rolul dominant. Vest-germanii, în calitate de gazde, dar şi cu un nucleu de jucători precum Beckenbauer, Muller, Maier sau Breitner, erau văzuţi ca posibili câştigători, dar marea favorită era totuşi Olanda. "Portocala mecanică" introdusese un nou concept de joc, fotbalul total. În echipa lui Rinus Michels, toată lumea se apăra şi toată lumea ataca. Samba braziliană şi catenaccio-ul italian rămăseseră în urmă şi făceau loc exuberanţei lui Cruyff, Neeskens, Haan, van Hanegem, Rensenbrink sau Rep.

Germania de Vest a ajuns în faza a doua a grupelor într-o serie cu Polonia, Suedia şi Iugoslavia, iar Olanda în una cu Brazilia, Argentina şi RDG. Echipa antrenată de Helmut Schon a bătut pas de defilare spre finală, câştigând toate meciurile. În cealaltă grupă, olandezii nu au fost deloc impresionaţi de numele adversarilor. S-au impus fără să primească gol, în schimb au marcat de opt ori, jumătate dintre reuşite venind în faţa Argentinei. Astfel, calculele hârtiei s-au respectat până în finală. RFG-ul lui Beckenbauer contra Olandei lui Cruyff şi-au disputat trofeul. Deşi olandezii au deschis rapid scorul, germanii nu au dezarmat şi au revenit până la final, când s-au impus cu 2-1. Deşi Cruyf a fost omul turneului, golgheter a ieşit polonezul Grzegorz Lato, cu şapte reuşite.

După titlul european din 1972, Germania de Vest îl obţinea şi pe cel mondial. Chiar la ea acasă şi împotriva marii favorite. Tenacitatea nemţilor s-a dovedit din nou mai puternică decât fotbalul spectacol al adversarului. Olandezii au pierdut nemeritat, după ce încântaseră de-a lungul întregului turneu. Au clacat însă inexplicabil exact la momentul în care nu trebuia să se întâmple.