Ce câştigă și ce pierde Chișinăul dacă Ucraina cedează presiunilor Rusiei. LIVE TEXT Fabrika
foto: karadeniz-press.ro
(UPDATE 22.53) Valeriu Ostalep: Aceşti oameni de la guvernare nu se uită în calendar, că nu sunt veşnici. Voi, cei de la guvernare, trebuie să vă schimbaţi. Cea mai importantă problemă a noastră, inclusiv la nivel de integrare europeană, e conflictul transnistrean.
(UPDATE 22.50) Octavian Ţâcu: Pentru noi a fost bine când Ucraina a fost pro-europeană. Am simţit-o în cazul cu EUBAM şi atunci când s-a încadrat în formatul 5+2 cu o cu totul altă viziune decât cea a Rusiei. Ucraina nu e Rusia, nu e parte a nucleului rus şi nu poate fi. Diversitatea e trasată în istoriogafie de la Rusia Kieveană. Noi nu putem avea o agendă faţă de Ucraina, deoarece asta complică situaţia noastră. Oricare stat care intră în dimensiunea europeană are şi obligaţii, nu doar beneficii. Noi suferim de un cretinism politic incredibil, dacă ar fi conştientizat la nivel naţional această congruenţă între RM şi UE ar fi înţeles că spargerea acestui zid la Nistru este o condiţie care ar aduce multe beneficii.
(UPDATE 22.44) Nicolae Afanas: În noiemrbie sunt planificate pentru RM lucruri extrem de importante. Transnistria poate fi şi ea văzută ca o parte a viitorului european al RM. La moment nu putem vorbi de integrarea în paralel, atât în UE cât şi reintegrarea ţării. Transnistria e un focar de insecuritate pentru UE, care e intersată să-şi asigure securitatea la frontierele de est. Pentru Federaţia Rusă, Ucraina şi R. Moldova reprezintă o cale de ieşire în Europa. De aceea, Rusia se va ţine morţiş, până la ultima picătură de aceste state, ca să le coapteze în politica sa.
(UPDATE 22.38) Bogdan Chiriac, expert în politica externă de la Bucureşti: De la Bucureşti, Ucraina şi Rusia sunt văzute ca ţări foarte apropiate. Nucleul dur al Rusiei, având legături istorice, culturale, etnice, aşa încât Rusia, Belarus şi Ucraina se văd de acolo. E interesantă poziţia Occidentului în 2004, când l-au susţinut pe Iuşcenko şi apoi a fost un fiasco. Occidentul nu a renunţat de a aduce Ucraina alături de UE şi în UE, chiar dacă Ucraina la nivel cultural nu face parte din această uniune. R. Moldova nu câştigă, e prinsă ca într-un cleşte între Rusia şi Ucraina, se deosebeşte fundamental, din toate punctele de vedere de Rusia şi Ucraina, istoria, etnicitatea sunt lucruri diferite faţă de nucleul rus. RM e fundamental, cultural parte a Europei, împreună cu România, e altceva că noi am fost rupţi de acolo. Cred că viitorul RM e în UE, nu în altă parte.
(UPDATE 22.33) Nicolae Afanas: Trei factori care vin pe principiul matrioşca: etnicii ruşi, vorbitorii de limba rusă şi pravoslavnicii. Federaţia Rusă ar putea folosi aceste pârghii. Ucraina ar putea încă să renunţe la Acordul de Asociere, deoarece Rusia dispune de posibilităţi enorme.
(UPDATE 22.30) Victor Juc: Ucraina dispune de potenţialul necesar pentru a nu ceda oricăror preisuni şi acum a venit timpul de a mobiliza elitele, masele. Ucraina are şi potenţial uman şi resurse şi capacitate militară pentru a-şi spune cuvântul.
(UPDATE 22.26) Victor Juc: Nu trebuie nici să dramatizăm situaţia din Est, nici să subapreciem situaţia din Ucraina. Acum a venit timpul ca Ucraina să facă propriul său joc, pentur că mai mult de 20 de ani s-a aflat într-o poziţie asimetrică faţă de Rusia. A venit timpul ca Ucraina să se transforme dintr-un stat cu o putere mică în unul subregional, cu o putere medie.
(UPDATE 22.23) Octavian Ţâcu: Uniunii Eurpene nu îi pasă atât de Timoşenko, aceasta e folosită pentur a obţine unele cedări din partea Kievului. Singurul donator care poate schimba situaţia este FMI şi accesul la fondurile sale depinde de cedările în cazul Timoşenko.
(UPDATE 22.21) Octavian Ţâcu: Rusia a semnat două tratate de bază cu Ucraina, în 1997 şi 2010, când a garantat integritatea teritorială a Ucrainei, iar politica integrităţii e una care domină clasa poltiică ucraineană, e un consens al elitelor. Altceva e că în interior există o masă compactă. La ora actuală, Occidentul încearcă să creeze o psihoză că singurul garant al Ucrainei este integrarea europeană. Există o balanţă a puterii, atunci când lucrurile se respectă la nivelul înţelegerilor marilor puteri.
(UPDATE 22.17) Valeriu Ostalep: Federaţia Rusă are nevoie de vecini puternici şi previzibili. Ucraina e pentru ei un partener politic şi comercial, dar şi din puntc de vedere al securităţii. Nu văd pe cine presează ei, patru milioane din localităţi sau trei oameni de la guvernare. Nu cred că presiunile sunt normale în condiţiile sec. XXI. Nu contează cine e la guvernare şi nici dacă e Bruxelles, Moscova sau Tokyo şi nu ne trebuie catalizator al reformelor, asta e creare a sferelor de influenţă. Nu vreau nimeni să ne dicteze, aşa cum noi nu dictăm nimănui.
(UPDATE 22.13) Victor Juc: Figura Iuliei Timoşenko a fost ridicată de unele surse de informare în masă, dar şi de unii politicieni europeni. Timoşenko aflată în libertatte nu e un adversar mai puternic pentru Ianukovici decît Timoşenko aflată în închisoare. Nu e bine pentru Ucraina ca din cauza unei persoane să se rateze această şansă. Factorul extern şi pentru R. Moldova şi pentru Ucraina a devenit un catalizator al reformelor care sunt absolut normale pentru dezvoltarea societăţii.
(UPDATE 22.09) Nicolae Afanas: Piaţa ucraineană reprezintă o piaţă foarte importantă pentru Federaţia Rusă. Au de pierdut ambele părţi, dar de obicei, comerţul se supune politicului şi dacă se vor înrăutăţi relaţiile politice, aceasta inevitabil va duce la înrăutăţirea relaţiilor comerciale. Lobby-ul e prezent atât în Federaţia Rusă cât şi în Ucraina, avem comunităţi masive în ambele ţări şi acesta va fi unul dintre factorii care va duce la menţinerea relaţiilor. Ucraina se va pomeni în situaţia în care a ajuns R. Moldova, ne-am pomenit într-o piaţă creată cu reguli demult stabilite şi cu o concurenţă puternică. Ucraina poate obţine posibilitatea de a-şi comercializa produsele pe piaţa europeană, dar trebuie să ţină cont de cerinţele care i se vor înainta şi concurenţei enorme, asta va presupune investiţii în businessul ucrainean. Piaţa rusească e mai comodă, pentru faptul că e una tradiţională, oamenii ne cunosc şi cumpără din memorie.
(UPDATE 22.02) Octavian Ţâcu: O ruptură categorică de spaţiul post-sovietică e puţin probabilă.
(UPDATE 21.59) Octavian Ţâcu: Mai apar două alternative, conducta reversibilă, preluarea gazului din Europa sau prelucareea acelor zăcăminte care se prevăd a fi în Marea Neagră.
(UPDATE 21.55) Victor Juc: Fiecare stat are dreptul să-şi asigure securitatea energetică. Ucraina a purces pe două căi: prima - acele întreprinderi care funcţionează pe baza gazului importat din FR să fie trecute pe funcţionarea pe cărbune, de exemplu, şi al doilea - s-a început exploararea gazului de şist, dar experţii spun că e foarte periculos de a-l extrage. Autorităţile acum sunt interesate de alte aspecte, dar trebuie să anticipeze, pentru a evita chiar o catastrofă.
(UPDATE 21.49) Valeriu Ostalep: Cooperarea energetică e unul dintre cele mai netransparente subiecte, spre regret. Eu foarte puţin cunosc din realităţile cooperării energetice. Mai multe state din Europa ar trebui să fie cu adevărat îngrijorate de această informaţie. De ce regiunea Kaliningrad acumulează foarte mari stocuri de gaze? Bruxellesul şi Moscova au un deficit de comunicare în acest paţiu, nu se înţeleg între ele, are loc un joc politic, iar în calitate de cărţi joacă ţări precum RM, cu regiunea transnistreană.
(UPDATE 21.45) Nicolae Afanas: Conflictul va continua până la Summitul de la Vilnius, dar şi după. Nu exclud probabilitatea că Ucraina ar putea ceda acestor presiuni şi până la sfârşitul lunii noiembrie să nu semneze acordul. Aceste instrumente de care dispune FR asupra Ucrainei, printre ele şi cele comerciale, dar liderii de la Kiev au şi unele dosare, compromate în Federaţia Rusă, care ar putea fi folosite de serviciile speciale de la Moscova, pentru a le finisa cariera politică nu în cel mai bun mod. Legăturile cu structruile criminale, se vehiculează informaţia că la Moscova aceste dosare sunt foarte bine structurate şi în caz de necesitate, vor fi scoase la lumină.
(UPDATE 21.41) Octavian Ţâcu: Vilnius înseamnă o proiecţie europeană şi nu o schimbare propriu-zisă. Europenizarea înseamnă un proces de atragere a procedurilor şi tot ce înseamnă UE. Ce deranjează Rusia e această bătălie a simbolurilor şi faptul că europenii vor spune: da, noi am făcut. După Vilnius strategia Federaţiei Ruse se va schimba, e un spaţiu extrem de vulnerabil la influenţele FR. Rusia poate oricând dezintegra acest stat, a arunca o grenadă într-o casă întunecată poate fi singura soluţie. Dacă o poate face cu Ucraina, atunci cu Moldova cu atât mai mult.
(UPDATE 21.37) Fostul viceministru de Externe Valeriu Ostalep: Unul din cele mai mari succese ale acestui parteneriat estic este isterizarea şi crearea unor evenimente adică istorice. Oamenii care măcar de câteva ori au fost în Ucraina în ultima jumătate de an văd mari schimbări în ţara asta, progrese europene? De doi ani a parafat deja. Depinde de voinţa politică şi capacitatea organelor statului. Că a semnat sau nu nu schimbă nimic. Aceeaşi situaţie şi cu R. Moldova. Deocamdată, conducerea RM, oricine ar fi la putere, numai un naiv ar putea vorbi despre partidele din Moldova că au programe sau platforme. Fără voinţă politică nu vom avea niciun rezultat. Implementarea necesită resurse umane în primul rând apoi financiare. Să nu ne minţim pe noi înşine.
(UPDATE 21.33) Victor Juc: Situaţia în regiunea est europeană va fi una tensionată la maxim, deoarece Federaţia Rusă depune eforturi pe ultima sută de metri în încercarea de a modifica vectorul acestor ţări, ca ele să facă o opţiune pentru direcţia euroasiatică.
(21.29) Scurgerea timpului până la summitul de la Vilnius seamănă tot mai mult cu numărătoarea inversă a unei bombe cu ceas. Experții vorbesc tot mai des despre presiunile Federației Ruse asupra țărilor din Parteneriatul Estic. Ucraina a devenit subiectul unor analize geopolitice, mai ales după ultima vizită-fulger la Kremlin a președintelui Ianukovici, despre care unele portaluri de știri scriu că ar fi fost amânată pe ultima sută de metri. Mai mult, Kievul nu mai achiziționează gaze de la Gazprom.
În ce măsură proverbul ”când doi se bat, al treilea câștigă” poate fi aplicat în cazul Republicii Moldova? Ce câştigă și ce pierde Chișinăul, dacă Ucraina cedează presiunilor Federației Ruse? Acest subiect va fi discutat azi, în cadrul emisiunii Fabrika.
Invitaţii din această seară sunt:
- Fostul viceministru de Externe Valeriu Ostalep,
- Victor Juc, expert în politica externă,
- Nicolae Afanas, lector universitar,
- Octavian Ţâcu, istoric.