După o pauză de 12 ani, cauzată de cel de-al doilea război mondial, fotbalul îşi primea înapoi competiţia regină, Cupa Mondială. Iar ţara care a fost desemnată gazda ediţiei din 1950 nu putea fi alta decât Brazilia, ţara unde orice meci de fotbal este o sărbătoare. Brazilienii au rămas însă cu un gust amar după a 4 ediţie a Campionatului Mondial. Cei care i-au făcut să sufere au fost uruguayenii, care şi-au trecut în palmares al doilea titlu suprem după un meci sclipitor cu Brazilia.

Brazilienii au construit cel mai mare stadion din lume, Maracana, determinaţi să organizeze Campionatul Mondial din 1950. Abandonurile însă au dominat competiţia şi doar 13 echipe au ajuns în Brazilia. Câştigătorii urmau sa fie decişi în urma unei ligi în faza secundă a competiţiei. Chiar şi tragerea la sorţi a părut şchioapă. Turul de deschidere a constat în două grupe a câte patru echipe, una cu trei şi una cu două echipe.

Argentina a fost printre echipele care s-au retras înainte de calificări, în timp ce Scoţia şi Turcia s-au retras după rezervarea locurilor la turneul final. India a refuzat să-şi facă apariţia din cauza faptului că FIFA a insistat ca jucătorii să poarte ghete în timpul meciurilor! Cu siguranţă favorita competiţiei era echipa gazdă, care a administrat un 7-1 Suediei printr-un fotbal încântător, apoi au învins Spania cu 6-1. Gazdele păreau de neoprit. Uruguayul ţinea însă pasul, după o partidă extrem de dură cu Spania (2-2) şi după victoria în faţa Suediei cu 3-2.

Acest lucru a făcut ca meciul de final Uruguay-Brazilia să aibă încărcătura unei finale în care urma să se decidă cine va câştiga Cupa Mondială. Uruguayul avea nevoie de victorie, Brazilia se putea mulţumi şi cu un egal.

Treizeci de şuturi la poartă, voinţa unei întregi naţiuni şi aproape 200 mii spectatori nu au fost de ajuns ca să învingă o naţională a Uruguayului care a refuzat să citească scenariul pe care toţi îl prevedeau. A doua repriză a meciului a fost uluitoare. Se spune că a fost cea mai neprevăzută repriză secundă din analele istoriei fotbalului. De la cabine au venit alţi jucători, care au început contraofensiva. Brazilienii au deschis scorul imediat după pauză, însă golul lui Juan Schiaffino din minutul 66 i-a făcut pe brazilieni să oprească vestita samba. Brazilia era în continuare campioană, dar jocul nu mai era cel din prima repriza. Oaspeţii, au marcat în minutul 81, pe contraatac, prin Alcides Ghiggia golul care avea să străpungă drept în inimă o întreagă naţiune. Mulţi brazilieni au murit pe stadion. Unii spun că 27, alţii spun că 42. Fotbalul a arătat întregii lumi încă o dată că nu există favorite, ci doar fotbal şi luptă, sacrificiu şi talent.