În 2004, după așa numita revoluția de trandafiri, autoritățile noi ale Georgiei intenționau să schimbe clasa politică din țară, dar s-au împiedicat de o problemă acută - profesioniștii și intelectualii erau plecați peste hotare. Să urmărim, ce soluție pentru a-i atrage acasă au găsit georgienii.

Nika Gvaharia a locuit şi a lucrat la Moscova timp de 18 ani. Patru ani în urmă, a decis să revină în patrie, la Tbilisi.

Atunci, în 2006, în Rusia începuse campania împotriva Georgiei. Georgienii aflaţi acolo ilegal erau deportaţi. Dar şi acei care aveau actele în regulă se simţeau oameni de calitate inferioară acolo.

Astăzi, Nika Gvaharia este un chirurg de succes. Îşi pune în practică experienţa într-o clinică echipată după cerinţele secolului 21. Nici în Moscova nu sunt pre multe clinici de acest gen. Îi este dor uneori de capitala rusă, dar nu regretă că a revenit în Georgia. Le sugerează şi conaţionalilor săi să procedeze la fel.

„S-a dovedit că e nevoie de mine. Îmi merge bine pentru că munca mea e solicitată. M-am realizat profesional, sunt fericit, îmi iubesc munca. Sunt împlinit”, a declarat chirurgul Nika Gvaharia.

Preşedintele Georgiei a decis să întoarcă în patrie reprezentanţii diasporei la scurt timp după revoluţia rozelor. „Avem nevoie de voi toţi, avem nevoie de voi în Georgia” , repeta frecvent Mihail Saakaşvili încă din 2004.

Acei care au hotărât să revină, au primit cetăţenie şi chiar posturi de miniştri. Ce-i drept, imediat după revoluţie s-a dovedit că bugetul e gol. Aşadar, autorităţile au apelat după ajutor la Organizaţia Naţiunilor Unite.

A fost creat un fond special. Acesta era gestionat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, una din agenţiile principale ale ONU. Din acest fond erau plătite salariile tuturor funcţionarilor Georgiei: miniştrilor, viceminiştrilor, demnitarilor importanţi din instituţiile de stat.

Această practică a funcţionat până la 31 decembrie 2004. Ulterior, în decursul anului următor, din acest fond au fost plătite salariile lucrătorilor poliţiei financiare.

În ianuarie 2005 a fost reformat sistemul de salarizare a funcţionarilor de stat. În câţiva ani de zile, salariile miniştrilor s-a majorat, din contul fondurilor bugetare, până la 1.800 dolari, iar majoritatea funcţionarilor au părăsit posturile din guvern.

„Am fost invitat să mă întorc şi să devin membru al Guvernului. Asta se întâmpla în mai 2004. Am fost de acord şi, în scurt timp, am revenit pentru totdeauna în Georgia.  Nu am regretat niciun moment acest lucru”, a menționt Kaha Bendukidze, ex-ministru de stat al Georgiei pentru coordonarea reformelor.

Nici Aleksandr Kvitaşvili nu regretă că a părăsit Statele Unite ale Americii pentru a reveni în Georgia. Şi el a fost invitat – să ocupe postul de Ministru al Muncii, Ocrotirii Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

În Georgia se obişnuieşte compararea celor doi indicatori. Dacă până în 2003, în fiecare an plecau cu 30 mii de oameni mai mulţi decât reveneau în ţară, în ultimii 6 ani balanţa s-a stabilit în favoarea celor care revin. Datele statistice oficiale nu includ şi informaţia despre regiunea Ţhinval sau Abhazia. Statistica georgiană nu poate estima scara migraţiei din aceste regiuni ale Georgiei.