Campionatul Mondial din din 1970 a avut loc în Mexic. Prima ţară din afara Europei şi a Americii de Sud care găzduit un turneu final. La această ediţie a mondialelor din nou a triumfat Brazilia care a devenit campioană pentru a treia oară şi şi-a păstrat pentru totdeauna trofeul Jules Rimet.

Mexicul a primit organizarea Cupei Mondiale din 1970 şi a devenit astfel prima ţară din afara Europei şi a Americii de Sud care găzduia un turneu final. Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori şi nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei.

În faza grupelor nu a fost loc de surprize, favoritele reuşind să meargă mai departe. Spectacolul adevărat avea să înceapă abia din sferturile de finală, acolo unde a avut loc reeditarea finalei din 1966, Germania de Vest - Anglia. Naţionala antrenată de Alf Ramsey, devenit Sir după succesul de pe Wembley, a pierdut cu 2-3, iar Germania de Vest a devenit prima semifinalistă. În aceeaşi fază a competiţiei au mai avansat Brazilia, 4-2 cu Peru, Italia, 4-1 cu Mexic, şi Uruguay, 1-0 cu URSS.

Brazilia şi-a continuat marşul triumfal spre titlul mondial şi în semifinale, după ce a bătut cu 3-1 naţionala Uruguayului. Pentru celălalt loc în ultimul act, Italia şi Germania s-au confruntat într-o partidă devenită clasică şi de un dramatism ieşit din comun. Chiar şi acum, la 40 de ani de la acel moment, meciul respectiv continuă să fie considerat cel mai frumos din istoria Cupelor Mondiale. Iar jurnaliştii şi chiar fanii nu se sfiesc să-l numească "Meciul secolului". Italia a bătut cu 4-3, dar a mers în finala cu Brazilia în postura de victimă sigură.

Cu Pele din nou în formă şi Jairzinho care a marcat în fiecare din cele 6 meciuri, băieţii lui Mario Zagalo au fost de neoprit şi au învins în finală pe Italia cu 4-1, câştigând trofeul pentru a treia oară. Deşi a fost turneul Brazilei, neamţul Gerd Muller a contribuit şi el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiţiei.La capătul unui parcurs perfect, atât în preliminarii, cât şi la turneul final, Brazilia se încorona campioană mondială pentru a treia oară şi păstra pentru totdeauna trofeul Jules Rimet.

Era consecinţa firească a faptului că din 1958 până în 1970, selecţionata "auriverde" nu pierduse decât două meciuri la campionatele mondiale. Elementul comun al acestor succese era Pele, singurul jucător din toate timpurile care a cucerit trei titluri supreme şi care îşi făcea o ieşire din scenă în stil mare.