O şcoală cu 9 elevi în trei ani de studiu, o profesoară, un director şi o singură sală de clasă. Abia peste patru ani vor veni aici şi câţiva elevi pentru clasa întâi. Până atunci nu se ştie dacă şcoala din satul Humuleşti, comuna Bubuieci, va mai exista.

La doi paşi de capitala ţării, nouă copii de clasele a doua, a treia şi a patra, au aceleaşi condiţii de studiu şcolar ca pe vremea lui Ion Creangă, acum 170 de ani.

Copiii şi directoarea şcolii vorbesc cu drag despre marele scriitor şi celebrul personaj al "Amintirilor din copilărie".

Însă dincolo de poveşti, rămâne realitatea că şcoala din Humuleşti pare să fie prizoniera unor timpuri demult apuse. Găseşti doar o sală de clasă şi biroul unicului cadru didactic de aici. Dar, și așa, aici nu a fost niciodată aglomeraţie, pentru că numărul maxim de elevi a fost 20.

Când ajung în clasa a cincea, elevii din Humuleşti merg la şcolile din satele vecine. Nu le prea place, dar nu au de ales. Însă unii au planuri pentru a schimba situaţia.

Anul acesta la şcoala din Humuleşti nu a fost niciun elev în clasa I. La fel va fi și în viitorii trei ani. Iar peste patru ani, satul va avea doar doi copii de vârsta la care să descifreze abecedarul.

De altfel, ar fi singurii elevi. Şi nu se ştie dacă mica şcoală va putea să îi aştepte sau îşi va închide uşa definitiv.