Limba de stat între ideal și dispută politică
 
 Acum mai bine de 20 de ani, majoritatea moldovenilor şi-a dorit cu  ardoare independenţa. La fel de mult, oamenii au vrut ca limba de stat  să fie moldoveneasca. Sub presiunea manifestaţiilor de stradă, Sovietul  Suprem le-a făcut pe plac. A decis trecerea la grafia latină şi ca limba  de stat să fie moldoveneasca. Odată cu câştigarea independenţei,  problema limbii a revenit în atenţia politicienilor. Unii au spus că în  Moldova se vorbeşte româna. Dar mai mulţi au fost cei care au rămas  fideli limbii moldoveneşti. Şi au scris asta în legea fundamentală. Dar  nu au pus punct şi dicuţiilor pe această temă, care, iată, durează de 20  de ani. 
 
 27 august 1989. Sute de mii de oameni din toate colţurile ţării ocupă  Piaţa Marii Adunări Naţionale, uniţi de aceleaşi dorinţe - o Moldovă  independentă, grafie latină şi limba moldovenească - limbă de stat. 
 
 Trei zile mai târziu, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste  Moldova se întruneşte în şedinţă şi declară moldoveneascA, scrisă cu  grafie latină, drept limbă oficială. 
 
 Iulie 1994. Moldova se pregăteşte să adopte Constituţia, iar limba de  stat este una dintre problemele care le dă bătăi de cap politicienilor.   
 
 Adică, limba de stat rămâne moldoveneasca. O limbă pe care de atunci  nimeni nu a studiat-o în şcoală. Elevilor le sunt aşezate pe bănci încă  din prima zi de şcoală manuale de limba română. 
 
 Au vrut linişte în ţară şi au lăsat nerezolvată o problemă fundamentală.  Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Iar  liniştea la care sperau a fost tulburată de-a lungul timpului tot de ei,  politicienii. În timp ce comuniştii au rămăs fideli graiului  moldovenesc, reprezentanţii altor partide şi-ar dori să modifice  Constituţia.
Istoria nu mai poate fi rescrisă, dar prezentul poate fi  schimbat. Ar fi suficient ca politicienii, alături de academicieni,  oameni de cultură şi simpli cetăţeni să hotărască ce limbă vorbim şi ce  limbă învăţăm. Pentru că e păcat să ne stâlcim graiul, care este cu  adevărat o comoară. Şi atunci, cu şi mai multă mândrie vom spune ,,Eu  sunt Moldova".

 
			