Inspiraţi de evenimentele din Tunisia şi Egipt, mii de oameni au ieşit pe străzile capitalelor din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Revoltele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au început la sfârşitul anului trecut. În Tunisia, la mijlocul lunii decembrie, un protestatar şi-a dat foc. Gestul a stârnit un val de revolte. Mii de oameni au ieşit în stradă, cerând demisia conducerii ţării şi realizarea de reforme.

Astfel, preşedintele Ben Ali a renunţat la putere şi s-a refugiat în Arabia Saudită. Protestele tunisiene au avut un efect de domino. Revolta populară din Egipt împotriva regimului condus de Hosni Mubarak a început pe 25 ianuarie, fiind marcată de ample proteste de stradă. Pe 11 februarie, Mubarak a fost înlăturat de la putere, iar conducerea ţării a fost preluată de un consiliu militar.

După acelaşi model au început şi revoltele în Libia. Protestele au început pe 15 februarie 2011, luptele se duc între opozanţii şi susţinătorii liderului libian, Muammar Gaddafi. Şi yemeniţii au ieşit în sradă cerând preşedintelui Ali Abdulahh Saleh să demisioneze. Pentru a împiedica desfăşurarea protestelor, forţele de ordine din Yemen au deschis focul asupra protestatarilor, iar preşedintele yemenit a decretat stare de urgenţă în ţara sa.

Şi în Baharain protestele au luat amploare, iar pentru a gestiona această situaţie, regele a cerut ajutor din partea armatei din Arabia Saudită. Mii de oameni continuă să iasa pe străzi în Siria pentru a cere reforme constituţionale în această ţară.