Nu contează dacă eşti sau nu vinovat de o infracţiune. Poţi fi bătut sau chiar maltratat de poliţişti. De ce au mână liberă? De ce auzim, deseori, despre cazuri de maltratări în comisariate, dar nu şi despre situaţii în care făptaşii să fie pedepsiţi?

Eugen Morozan din Floreni, Anenii Noi, îşi aminteşte cu groază prin ce a trecut când a ajuns pe mâna oamenilor legii. S-a întâmplat chiar din clipa în care i-au pus cătuşele la mâini. "Mi-au pus pistolul la cap, sora plângea, întreba unde mă duc, i-au pus şi ei pistolul la tâmplă. Mă loveau în cap", îşi aminteşte victima.

Abia împlinise 18 ani. I s-a spus că ar fi furat o maşină. Proprietarul era un avocat din Chişinău, care avea acces în Comisariatul sectorului Ciocana şi în Izolatorul de detenţie. Eugen spune că şi avocatul îl bătea alături de cei patru poliţişti responsabili de anchetă.

"Mi-au pus un lom între mâini şi m-au ridicat între două mese. Îmi puneau masca antigaz în cap. M-au dezbrăcat şi vroiau să mă violeze, dar nu au făcut-o. M-au bătut atât de tare că am leşinat", povesteşte tânărul.

Spune că este nevinovat şi nu a furat maşina. Dar poliţiştii îl băteau pentru a obţine declaraţii. Părinţii lui Eugen munceau peste hotare. Când au aflat despre cele întâmplate, au venit direct la Comisariatul de poliţie din sectorul Ciocana.

"Fiul meu stătea pe un scaun din piatră în coridor, am reuşit şi l-am întrebat: ce s-a întâmplat. A spus: nu ştiu, absolut nimic, dar poliţiştii m-au bătut", spune mama băiatului.

Femeia spune că-şi aminteşte exact chipul unuia dinte poliţişti. "Era nalt, cu părul alb, bălan la faţă. A intrat cu o bâtă şi l-a luat la bătaie. Auzeam cum îl lovea, iar el striga după ajutor. Am încercat să îmi salvez fiul, dar n-am reuşit", îşi aminteşte femeia.

Eugen a fost condamnat la zece ani de închisoare şi eliberat peste aproape şapte ani. Acum două luni, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului i-a dat câştig de cauză. CEDO a obligat statul să-i achite lui Eugen 15 mii de euro pentru anchetă ineficientă. Deşi au trecut 11 ani de la intentarea dosarului penal împotriva poliţiştilor, bănuiţi de maltratarea acestui tânăr, cauza nu a fost, încă, trimisă în judecată.

"Cazul este destul de complicat, din 2001, până în prezent cauza a fost încetată de două ori, în lipsa elementelor de infracţiune. Sunt foarte multe divergenţe între declaraţiile părţii vătămate şi concluziile experţilor", declară şeful-adjunct al Secţiei urmărire penală din cadrul Procuraturii mun. Chişinău, Eugen Bordos.

Procurorul mai spune că nu au fost demonstrate faptele maltratării. Asta deşi părinţii tânărului, cu ajutorul Centrului de reabilitare a victimelor torturii, au reuşit să realizeze, independent, examinări medicale, care arată, printre altele, că o traumă cranio-cerebrală a fost cauzată de lovituri violente. Procurorii se bazează doar pe versiunile făcute de medicii legişti.

"S-a stabilit că trauma dată o avea de trei ani, înainte de a ajunge pe mâna poliţiei", a adăugat Bordos.

Dar ce face statul pentru a preveni maltratările din comisariate şi izolatoarele de detenţie? Acum doi ani, s-ar părea că s-a mişcat carul din loc. Sesizările despre maltratări sunt depuse la procuratură şi nu la poliţie cum se făcea anterior.

"De exemplu, Ionel, ca fost colaborator de poliţie, a aplicat violenţa faţă de Petrică. Petrică se ducea la spital sau venea la Comisariatul de poliţie şi depunea o plângere. Am înregistrat cazuri când tot Ionel investiga, nu cumva el l-a bătut pe Petrică. Vă daţi seama cât era de banală şi de paradoxală situaţia. Dar acum, sunt obligaţi toţi, de la mic la mare să informeze procurorului raionului despre plângerea lui Petrică", explică Ion Caracuian, procurorul şef al Secţiei combaterea torturii, din cadrul Procuraturii Generale.

Doar anul trecut, Procuratura Generală a înregistrat aproape o mie de sesizări legate de maltratări şi rele tratamente. "Practic, subiecţii sunt numai colaboratori de poliţie", adaugă Caracuian.

Doar că în aproape 800 de cazuri începerea urmăririi penale a fost refuzată, iar 90 de dosare au fost clasate. În judecată au ajuns doar 36. Motive sunt mai multe. "De fapt, poate să aibă loc o negociere dintre avocatul persoanei care a fost supusă relelor tratamente şi colaboratorii de poliţie care au supus relelor tratamente persoana respectivă. O împăcare în sensul uzual, nu în sensul Codului de procedură penală", spune membrul Consiliului consultativ pentru prevenirea torturii Ion Guzun.

Astfel, mulţi dintre cei care au avut de suferit în urma torturii sunt condamnaţi la tăcere. Unii aleg să meargă la singurul Centru de reabilitare a victimilor torturii din ţara noastră unde li se oferă asistenţă medicală juridică şi psihologică. Dar, se pare că există riscul ca şi acest centru să dispară, din lipsă de bani.

"Vă daţi seama să apară un program special pentru tortura din Moldova şi în acest program să nu fie inclusă reabilitarea victimilor. Se vor activităţi nu ştiu de care de prevenire a torturii, dar cu o ignorare totală a victimilor", declară directorul executiv al Centrului de reabilitare a victimilor torturii, Ludmila Popovici.

Atunci când vin bani de peste hotare, Guvernul e cel care stabileşte priorităţile. Popovici spune că reabilitarea victimelor torturii nu este o prioritate pentru oficiali. "Nu există fenomen fără victime, pur şi simplu victimile sunt reduse la tăcere. Sau sunt ignorate, asta e problema cea mare pentru Moldova", adaugă Popovici.

Acum trei ani, Vladimir Matfeev a fost găsit de propria mamă… la morgă. Era un cadavru neidentificat. A murit la Spitalul de Urgenţă, fiind adus aici de la Sectorul de poliţie nr. 8 din sectorul Râşcani al Capitalei. Fără cunoştinţă, cu mai multe echimoze pe corp şi o traumă cranio-cerebrală.

Versiunea Procuraturii: bărbatul, aflat în stare de ebrietate, a fost găsit în faţa Colegiului de Economie din Capitală şi adus la poliţie de carabinieri. Rănile cică ar fi fost de la faptul că a căzut pe scări şi nu a fost identificat pentru că era beat şi nu putea vorbi.

"Cauza dată a fost examinată în mod obiectiv, au fost verificate toate circumstanţele. Au fost audiate toate persoanele implicate", menţionează procurorul Igor Buliga.

Mama lui Vladimir Matfeev spune însă că bărbatul suferea de inimă şi nu consuma alcool. "El a fost la mine şi mi-a spus: mamă, mă doare inima. I-am spus să bea două pastile şi să se culce, iar el a refuzat şi a plecat acasă", povesteşte mama victimei.

Femeia a început să caute singură adevărul. Ea vroia să afle cine i-a ucis fiul. "O femeie de la al treilea etaj, îmi spune. L-au luat în subsol şi l-au bătut. Apoi l-au scos în stradă şi au chemat salvarea. Pentru ce mi l-au ucis, că ei mi l-au băgat în pământ", spune femeia.

Cei de la Sectorul de poliţie nr. 8 spun altceva. "În sectorul de poliţie nici n-a intrat. Nu putea măcar să-şi spună numele. Nu ştiu dacă se simţea rău, dar noi am chemat ambulanţa", explică responsabilii.

Misterul care plana asupra acestui caz l-a făcut pe fostul inspector principal al Departamentului crimă organizată, Ghenadii Podşivalov, să facă investigaţii.

"Apare o întrebare. De ce a fost ţinut la poliţie aproape trei ore? L-au adus la ora 16.30, iar ambulanţa a venit la ora 19.30. Ei falsifică, în continuare, pentru că în expertiză nu sunt date că era în stare de ebrietate. Acum un an, au anexat un certificat fals. Asta deoarece la ora indicată în act el era încă în maşina Spitalului de Urgenţă. Astfel, această probă trezeşte bănuieli", afirmă Ghenadii Podşivalov, reprezentantul mamei victimei.

Între timp, şi telefonul mobil al victimei a dispărut în mod misterios. "Cea mai corectă cale este de a găsi telefonul mobil. Nu s-a întâmplat acest lucru", afirmă Ghenadii Podşivalov.

Mai mult, anchetatorii au ascuns şi expertiza medico-legală. "Ei nu mi-au arătat raportul expertizei medico-legale aproape doi ani. Expertul scrie negru pe alb că moartea ar fi survenit în urma unei lovituri cu un obiect greu. Procurorul trece cu vederea datele expertizei medico-legale şi afirmă că bărbatul ar fi căzut pe scări", adaugă reprezentantul legal al femeii.

Ghenadie Podşivalov crede că toate acestea s-au făcut pentru a ascunde crima. Iniţial, procurorii au remis ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale pe acest caz. Abia peste doi ani, Procuratura intentează un dosar, dar trei luni mai târziu încetează urmărirea. Doar că despre asta s-a aflat în timpul realizării reportajului. Mama victimei şi juristul Podşivalov nu au fost anunţaţi.

"Am început să scriu plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului", spune Ghenadii Podşivalov.

An de an, statul este obligat să plătească despăgubiri de milioane pentru dosarele pierdute la CEDO. "Atunci când nu sunt asigurate investigaţiile eficiente, pentru CEDO nu există diferenţieri, investigaţia trebuie să fie efectivă şi eficientă", explică Ion Caracuian, procurorul şef al Secţiei combaterea torturii, din cadrul Procuraturii Generale.

Pentru a reduce numărul victimelor torturii, acum jumătate de an, în comisariatele de poliţie au început să fie instalate camere video.

"Angajaţii comisariatului nici într-un fel nu au acces ca să poată efectua schimbări, nu le gestionează nici într-un fel, informaţiile sunt sigilate", declară şef-adjunctul Direcţiei investigaţii şi securitate internă, a MAI, Anatolie Postică.

Nu am reuşit să filmăm nicio imagine, pentru că, în realitate, serverul încă nu a fost procurat. Despre aceasta ne-a anunţat Serviciul de presă al Ministerului de Interne. Se pare că imaginile video sunt păstrate în incinta comisariatelor.

"După ce au fost instalate în comisariate, radical a scăzut numărul, practic nu avem maltratări după instalarea acestor echipamente de înregistrare video. Colaboratorii se reprofilează, deja nu aduc persoanele care urmează a fi maltratate, ci fac acest lucru prin sectoarele de poliţie", afirmă Ion Caracuian.

"Observăm că aceste instituţii beneficiază de suporturi generoase pentru a soluţiona problemele din sistem. Dar, de obicei se rezolvă probleme instituţionale, procurare, achiziţie, reparaţie, renovare. Mi se pare că sunt rădăcini ale fenomenului ce nu ţin de cei patru pereţi unde lucrează un anchetator, dar ţine de aceea ce este în capul lui", consideră Ludmila Popovici.