Cu toate că, de obicei, oamenii își pot ține respirația între 30 de secunde și două minute, profesioniștii setează recorduri imense, scrie playtech.ro.

SpaniolulAleix Segura Vendrell deține recordul mondial în materie de ținut respirația, având în vedere că a reușit să nu respire timp de 24 de minute și 3 secunde, fiind aflat într-o piscină. Acesta s-a folosit de respirația asistată înainte de a intra în piscină; cu alte cuvinte, a respirat oxigen pur pentru o perioadă de timp, mărindu-și capacitatea pulmonară.

Organismele noastre au o serie de procese fixe care ne dictează cât de mult ne putem ține respirația. Anumiți receptori din medulla oblongata lucrează într-un mod similar cu modul în care un termostat reglează un sistem de răcire: când dioxidul de carbon din sânge depășește un anumit prag, receptorii vor stimula creierul, iar noi vom întâmpina binecunoscuta nevoie acută de a respira.

Reflexul Hering-Breuer influențează, de asemenea, capacitatea unui om de a nu respira. Reflexul previne suprasaturarea plămânilor cu aer: dacă respirăm foarte puternic, vom declanșa acest reflex.  Astfel, procesul de respirație va fi oprit pe partea de inspirație, deoarece plămânii nu mai pot primi aer, fiind plini.

Avem posibilitatea de a ne îmbunătăți performanțele, totuși. Putem să ne spunem că ”ne vom ține respirația mai mult ca de obicei” și prin propria influență asupra psihicului putem dobândi o capacitate mai bună de a ne ține respirația, treptat, afirmă Clayton Cowl, ce lucrează în domeniul medicinei aerospațiale la Mayo Clinic din Minnesota, arată de smithsonianmag.com.

Psihologia ar putea fi una dintre căile către noi recorduri. Segura Vendrell este scufundător și la fel ca alți practicanți ai sportului, își poate ține respirația mai mult decât oamenii obișnuiți. Mulți dintre cei ce practică scufundări fără tuburi de oxigen își pot ține respirația chiar și 8 minute.

Statul în apă are posibilitatea să ne sporească timpii pe care îi obținem când ne ținem respirația, deoarece mamiferele prezintă un reflex al scufundării. Când un mamifer se scufundă în apă, inima își încetinește ritmul și capilarele din extremitățile corpului devin mai înguste, sângele și oxigenul fiind direcționate către organele interne. Astfel, se elimină o bună parte din nevoia de a respira.

O mai bună înțelegere a reflexului scufundării ar putea, de asemenea, să ne ajute să atingem noi recorduri în acest domeniu.